Standarde - Scala de duritate Mohs pe fundal alb-negru

Scala de duritate MOHS

Metoda de măsurare minerale dure

Ce este scara de duritate Mohs?

Scurt rezumat

Duritatea Mohs este o metodă comparativă de măsurare a rezistenței la zgârieturi a unui material.

Ideea din spatele scalei de duritate Mohs este destul de simplă. Materialul mai dur zgârie materialul mai moale.

Scara de duritate Mohs se bazează pe o scară de la 1 la 10, diamantul fiind cel mai dur material, cu o valoare maximă de 10. Materialele sunt testate unul împotriva celuilalt, iar dacă unul l-ar zgâria pe celălalt, ar da materialului o valoare mai mare.

De exemplu, gipsul poate zgâria talcul; prin urmare, are o valoare Mohs mai mare decât talcul.

Înțelegerea durității Mohs

Prezentare generală

Știința mineralogiei datorează o mare parte din înțelegerea sa diferitelor scări și măsurători care au fost concepute de-a lungul anilor. O astfel de scară cheie, care măsoară duritatea mineralelor, este scara de duritate Mohs. Pentru oricine are o înclinație spre gemologie, geologie sau mineralogie, această scară oferă un instrument neprețuit pentru diferențierea și clasificarea mineralelor. Să ne adâncim în înțelegerea durității Mohs.

Originile scării Mohs

Scara de duritate Mohs a fost concepută în 1812 de Friedrich Mohs, geolog și mineralog german. Recunoscând necesitatea clasificării mineralelor într-un fel de ordine sistematică, el a conceput o metodă simplă, dar eficientă, de determinare a durității. Acest lucru a implicat observarea mineralelor care ar putea zgâria pe alții.

Este fascinant să observăm că Mohs nu a inventat conceptul de testare a durității. Civilizațiile antice au făcut deja observații cu privire la materialele care ar putea fi folosite pentru a zgâria sau sculpta în altele. Cu toate acestea, Mohs a fost primul care a compilat o listă consistentă și comparativă.

Scara de duritate Mohs

|Duritate|Material| |:----|:----| |1|Talc| |2|Gips| |3|Calcit| |4|Fluorit| |5|Apatită| |6|Feldspat ortoclazi| |6,5|Sticlă borosilicată| |7|Cuarț| |7|Impactinator® Sticlă| |8|Topaz| |9|Corindon| |9|Sticlă de safir | |10|Diamant|

Aplicații și relevanță

Gemologie și bijuterii: Una dintre aplicațiile imediate ale scării Mohs este în gemologie. Atunci când proiectați bijuterii, este imperativ să înțelegeți duritatea pietrelor prețioase utilizate, deoarece are un impact direct asupra durabilității și rezistenței lor la abraziune. De exemplu, diamantele, cu o duritate Mohs de 10, sunt adesea folosite în inelele de logodnă, deoarece rezistă zgârieturilor mai bine decât majoritatea celorlalte pietre.

Construcții și producție: Duritatea materialelor joacă un rol esențial în industria construcțiilor și a producției. De exemplu, înțelegerea durității mineralelor poate ajuta la selectarea tipului potrivit de mașini sau unelte pentru minerit sau tăiere.

Educație: Scara Mohs servește ca un instrument elementar pentru introducerea elevilor în lumea mineralogiei. Simplitatea și ușurința de utilizare îl fac un favorit printre educatori.

Limitările scării Mohs

Scara de duritate Mohs este ușor de utilizat, dar îi lipsește precizia din cauza a doar 10 scale, cu o relație aproape logaritmică cu duritatea absolută. O diferență de duritate Mohs de 5 și 6 nu poate fi determinată cu adevărat și este mai mult o aproximare decât metodele mai sofisticate și de înaltă precizie de măsurare a durității, cum ar fi Vickers sau Rockwell.

Duritate relativă: Scara Mohs măsoară doar duritatea relativă. Nu oferă o măsură absolută sau cantitativă. De exemplu, în timp ce diamantul este clasat pe locul 10 și corindonul pe locul 9, diamantul este de fapt de multe ori mai dur decât corindonul. Lipsa preciziei: Scara nu are valori intermediare. Prin urmare, dacă două minerale se încadrează între două numere, determinarea durității lor relative poate fi o provocare. Nu este cuprinzător: Scara acoperă doar 10 minerale. Multe minerale se încadrează între aceste numere standard, necesitând utilizarea unor minerale de referință suplimentare. Alte măsurători de duritate

Având în vedere limitările scării Mohs, au fost dezvoltate alte metode pentru o măsurare mai precisă a durității. Scările Vickers și Rockwell, de exemplu, măsoară duritatea prin evaluarea adâncimii sau dimensiunii unei crestături lăsate de o forță fixă. Aceste scale sunt mai frecvent utilizate în metalurgie.

Avantajele scării Mohs

Avantajul metodei de măsurare a durității Mohs este procesul de zgâriere în comparație cu îndoirea celorlalte două metode. Acest lucru este util în special pentru materialele cristaline, cum ar fi sticla sau ceramica, care se vor sparge și nu se vor deforma.

Este o metodă ușoară, rapidă și rentabilă pentru a determina duritatea zgârieturilor mineralelor. Un kit de testare costă mai puțin de 30 USD. Și înainte de a întreba. Un astfel de kit de testare low-cost vine fără un diamant real.

Concluzie

Scara de duritate Mohs, în ciuda limitărilor sale, rămâne o piatră de temelie în lumea mineralogiei. Simplitatea, ușurința de utilizare și faptul că nu necesită echipamente speciale îl fac foarte popular. Indiferent dacă este folosită de un student într-o sală de clasă, de un bijutier care evaluează pietre prețioase sau de un geolog în domeniu, scara Mohs este o dovadă a ingeniozității lui Friedrich Mohs și a importanței durabile a clasificării sistematice în știință.